Viața ca o țeapă (1): CREZI CĂ NU AI DESTUL?


Motto: „Singurul lucru pe care nu-ți poți permite să-l amâni este bucuria.”


Toate problemele din viața oamenilor sunt legate de lipsuri.

Lipsa banilor. Lipsa dragostei. Timp insuficient. Prea puțini bărbați sau femei eligibile. Prea puțină viață sexuală. Lipsa sănătății. O casă necorespunzătoare. Lipsa unei slujbe bine plătite. Lipsă de respect sau de ajutor din partea celorlalți. Lipsa siguranței. Lipsa unor oameni de încredere. Diverse lipsuri care ne fac apoi să alegem de pe poziția lui „nu e destul“. Orice astfel de percepție e însă înșelătoare pentru că atunci când te concentrezi prea mult asupra unui lucru, acesta se supradimensionează. Dacă îți concentrezi toată atenția asupra sărăciei vei trăi o viață de lipsuri – nu pentru că aceasta este realitatea, ci pentru că ți-ai creat una falsă.

Acum câțiva ani, pe o insulă din Maui, s-a anunțat că se vor forma valuri tsunami. Localnicii s-au repezit imediat la magazine și au cumpărat tot orezul din rafturi. Din fericire, alarma a fost falsă, dar câteva săptămâni insula s-a confruntat cu o criză de orez. Problema nu a fost că oamenii au cumpărat orez, ci că au cumpărat mai mult decât aveau nevoie. De teama lipsei, ei l-au stocat, iar stocarea a creat lipsa. Dacă fiecare ar fi cumpărat doar cantitatea de care avea nevoie, ar fi ajuns pentru toți. Universul nu a creat condiția de lipsă; aceasta a fost creată de oamenii care acționează sub impulsul fricii.

Sursă imagine

Stocarea orezului este similară cu „stocarea“ greutății,

iar obezitatea nu este întotdeauna o problemă fizică, ci una emoțională. Grăsimea este o rezervă pentru o eventuală foamete, și totuși nu foamea fizică ne împinge spre îngrășare, ci lipsa suportului emoțional. Dacă ești mai gras decât ai vrea sau ar trebui, întreabă-te:

„Ce s-a întâmplat în viața mea când m-am îngrășat?“ De obicei a existat o traumă emoțională: abuz sexual suferit în copilărie, divorțul părinților, moartea unui părinte, schimbarea radicală sau frecventă a locuinței, ai divorțat sau ai avut o perioadă proastă în afaceri. Atunci te-ai simțit singur și vulnerabil și, în încercarea de a-ți crea un sentiment de siguranță, ai acumulat kilograme.

Așadar, soluția contra greutății prea mari nu este atât regimul alimentar, cât dobândirea unui sentiment de securitate interioară. Există multe diete foarte bune, darmajoritatea celor care le urmează se îngrașă imediat după ce termină regimul pentru că mâncatul în exces nu este cauza, ci un simptom. Dacă rezolvăm problema la nivel emoțional, aspectul fizic se va rezolva de la sine. (Când am fost în vacanță în Bali, am slăbit cinci kilograme în două săptămâni deși nu am încercat să pierd în greutate. Ba chiar am fost la petreceri și am mâncat deserturi copioase. De ce am slăbit? M-am simțit atât bine și cu sufletul atât de ușor, încât am devenit mai ușor și fizic.)

Recunoaște că ești în siguranță

și că fericirea ta nu depinde de alți oameni sau de diferite împrejurări. E normal ca un copil să se simtă sigur în prezența părinților sau ca o tânără soție să vadă în soț sau în căsătoria lor sursa stării ei de bine. Și totuși siguranța nu-ți vine nici de la părinți, nici de la soț. Izvorul siguranței se află doar în tine.

Îți poți realiza visele cu și fără ajutorul părinților sau al soțului. Ești capabil să ai grijă de tine și să te înconjori de oameni care au grijă de ei înșiși. Indiferent de ce s-a întâmplat în trecut, poți acum să mergi pe calea pe care ți-ai ales-o. Descoperă legătura-cheie dintre credințele și experiența ta și vei scăpa de programarea care ți-a alterat viața. Când ești supărat vezi lipsurile, când te simți bine recunoști abundența. Iar atunci când recunoști că viața este bogată și că ești și tu bogat, conduita născută din sărăcie nu are nicio motivație și dispare de la sine.

Când am așezat în curte o cutie cu mâncare pentru păsărele, prima care a descoperit-o a fost o pasăre-cardinal care s-a apucat să ciugulească fericită, până a apărut o altă pasăre. Imediat, prima a alungat-o pe cealaltă ca și cum cutia i-ar fi aparținut. Nu după mult timp, au venit și altele, iar cele mai mari le-au alungat pe celelalte. Le priveam cu prietenii mei și râdeam: în cutie erau mai multe semințe decât ar fi putut mânca o pasăre într-o lună! Și totuși pasărea-cardinal își apăra hrana ca și cum nu i-ar fi ajuns. Iar dacă s-ar fi terminat semințele, aș fi umplut din nou cutia. Așadar, pasărea putea fi aprovizionată permanent, dar se comporta ca și cum ar fi dus lipsă de hrană: consuma timp și energie luptându-se să apere un lucru pe care nu era în pericol de a-l pierde cu adevărat.

Cei care încearcă să insiste asupra lipsei au un motiv ascuns.

Ați observat că aproape toți cei care apar în mass-media și vă spun că aveți o problemă vor să vă vândă ceva pentru a o rezolva? Una dintre cele mai vechi tehnici de marketing constă în a-i face pe oameni să creadă că ceva nu merge bine și apoi să le vândă „soluția“ salvatoare. Cei care au de câștigat din problemele noastre încearcă să ne arate cât ne simțim de rău. Cu cât suntem mai temători sau dornici de ceva, cu atât vrem mai multă siguranță sau confort. E puțin probabil ca pe cei care vor să ne vândă un lucru să-i preocupe felul în care ne simțim și să dorească să se bucure împreună cu noi dacă nu le facem și o ofertă.

În timpul crizei de combustibil din anii ’70 am mers la un magazin Honda și m-am interesat de modelul Civic cu consum mic. După ce m-am uitat la mașină, agentul de vânzări mi-a
spus cu o voce care nu prevestea nimic bun: „Ar trebui să faceți oferta astăzi. Diseară, președintele Carter va anunța la televizor raționalizarea benzinei, iar mâine dimineață se vor bate mulți pe mașina asta. Cine știe care va mai fi prețul?“M-a străbătut un fior de panică. Poate că ar trebui să pun mâna pe mașină acum, înainte de sosirea hoardelor de cumpărători, mi-am zis.

Dar vocea interioară mi-a șoptit:

„Ușor. Nu te impacienta. Nu te lăsa intimidat de frică.“ Vocea părea mult mai reală și liniștitoare decât strigătul disperării. I- am spus agentului că vreau să mai merg și la alte reprezentanțe și că îmi asum riscul.

Seara, președintele Carter a anunțat într-adevăr raționalizarea benzinei. Eu continuam să umblu după mașini. După o săptămână, m-am hotărât să iau prima Honda pe care o văzusem. Am găsit aceeași mașină și la același preț. A doua zi îmi duceam mașina acasă și eram foarte satisfăcut că nu am acționat sub impulsul fricii. (S-a aflat mai târziu că nici nu fusese penurie de combustibil și că producătorii de petrol au vrut de fapt să ridice prețurile.) Nu acționa niciodată sub impulsul crizei sau al panicii. Nu te considera obligat să faci ceea ce nu vrei sau nu ești încă pregătit să faci.

Nu permite nimănui să te sperie pentru a te forța să iei o decizie pentru că dacă accepți, vei regreta. Va trebui să dai înapoi și să corectezi ceea ce ai făcut din poziția de „nu am destul“. Fă singur alegerea. Acționează atunci când ești gata de acțiune. Așteaptă până ajungi la cea mai bună decizie. Înconjoară-te de prieteni și colegi motivați de o atitudine pozitivă și nu te lăsa pradă panicii sau manipulării sentimentale. Dacă ai încredere în tine, deciziile pe care le iei te vor onora.

https://pixabay.com/photos/smile-laugh-luck-happy-joy-5128742/

Mai există un grup care ne poate crea probleme:

cei cărora le place să fie victime. Suferința are nevoie de companie. Convingându-te că și tu ai o problemă, ei vor să și le păstreze pe ale lor împreună cu tot ceea ce implică o mentalitate de tip „vai de mine“. Caută oameni cărora să le plângă de milă și dacă le spui că îți merge bine, te pot acuza că îi contrazici. De fapt, ei sunt cei care-și contrazic forța și puterea de a-și crea propria viață. Dacă cineva se supără că nu-i împărtășești părerea despre tine (sau despre el), poți fi sigur că acea persoană este prizoniera propriei mentalități păguboase.

Cel mai bun lucru pe care-l poți face atât pentru tine, cât și pentru el este să rămâi ferm în afirmarea stării tale de bine. Iar în afaceri poți înlocui gândirea păguboasă cu principiul abundenței care este mult mai profitabil. Ajută-i pe cei din jur să obțină ceea ce vor. Diferența dintre a ajuta pe cineva care chiar are nevoie și a crea o nevoie pe care s-o satisfaci este enormă. Spre deosebire de alți agenți de vânzări imobiliare, John ia lucrurile așa cum sunt, își iubește munca și, mai ales, iubește viața.

„Eu nu vând case, ci îi ajut pe oameni să-și împlinească visurile“, spune el. Am făcut câteva tranzacții imobiliare cu John și am văzut că pune dorința de a ajuta și integritatea pe primul plan. Odată, când eram pe punctul de a cumpăra ceva, John a mai făcut niște cercetări și a descoperit că proprietatea respectivă avea o hibă ascunsă și nu trebuia cumpărată. Așadar, afacerea a căzut, dar și comisionul lui John. Poate că a pierdut niște bani, dar a câștigat un client pe viață și pe mulți alții pe care i-am recomandat. Toți am putea aplica acest model în viața noastră profesională.

Admițând că Universul este prosper și generos,

scapi de stres în afaceri și transformi totul într-o aventură. Pentru fiecare trebuință pe care o ai există cineva care ți-o poate satisface. Pentru fiecare serviciu pe care-l faci există o persoană care are nevoie de el. Dacă ești în căutarea unei slujbe, găsești pe cineva care are nevoie de pregătirea tacare te poate plăti pentru asta.

Dacă vrei să vinzi o mașină sau o casă, cineva caută exact ceea ce oferi. În viață există echilibru, iar nevoile tale și ale celor din jur se vor completa întotdeauna. Dacă te relaxezi și ai încredere că Universul are propriile-i căi de a aduce împreună oamenii care se pot ajuta între ei, orice tranzacție se va desfășura la momentul potrivit și în cel mai bun mod. Nu acționa din disperare. Nu ești disperat, nu ai fost și nu vei fi niciodată. Starea de disperare implică faptul că viața nu-ți poate da lucrurile de care ai nevoie și nu este adevărat. Problemele se rezolvă întotdeauna, mai ales dacă nu încerci să le forțezi.


„Viața ca o țeapă” – Mic tratat antiratare – Alan H. Cohen


 

Lasă un comentariu